Pisicile urăsc apa și, deși poate nu pare, acest comportament răspunde unei serii de adaptări evolutive ancestrale ale speciei.
Ideea că pisicile urăsc apa este una dintre cele mai răspândite preconcepții din cultura populară. Deși există mecanisme evolutive care ar putea justifica teama felinelor pentru apă, personalitatea fiecărui animal pare să condiționeze această teamă mai mult decât codul genetic.
Pe lângă teama de necunoscut, pisicile se pot teme de apă din cauza experiențelor negative, a senzației neplăcute pe care o generează blana umedă sau chiar a capacității lor de a detecta substanțele chimice din apă prin miros. Iată motivul acestui comportament răspândit în lumea felinelor.
Istoria evolutivă a pisicilor
Pisica domestică (Felis silvestris catus), conform studiilor arheologice, este un descendent direct al pisicii africane Felis silvestris lybica, o subspecie de felină originară din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
Se crede că fermierii din țările din Orientul Apropiat au intrat în contact cu aceste pisici sălbatice acum aproximativ 10.000 de ani. Un motiv pentru domesticire ar putea fi faptul că satele agricole sufereau din cauza rozătoarelor, motiv pentru care au permis și au încurajat prezența acestor pisici pe străzile și câmpurile agricole.
Acesta ar fi un caz de relație simbiotică, deoarece pisicile au obținut hrană iar așezările umane au scăpat de dăunători, cu toate beneficiile pe care le presupune acest lucru. Un contact strâns timp de sute de ani ar susține apariția relației pe care o cunoaștem astăzi.
De ce este relevant acest lucru pentru a înțelege frica pisicilor de apă? Ei bine, așa cum am spus, pisicile domestice sunt descendente directe ale unei specii tipice din est, o regiune cu un peisaj dominat de zone aride, deșerturi și pajiști.
Este clar că ne confruntăm cu o zonă în care apa este puțină, astfel încât ruda cea mai apropiată a pisicii domestice nu a fost nevoită să se apropie de apă în mod natural. În plus, deoarece dieta sa se baza în principal pe rozătoare și păsări, nu trebuia să se aventureze pe malurile râurilor în căutare de pradă, cu puține excepții.
Habitatul natural al pisicii africane este savana și stepa, zone caracteristice pentru lipsa lor de apă. Prin urmare, nu a învățat niciodată să înoate.
De ce pisicile urăsc apa?
Dincolo de codul lor genetic ancestral, pisicile domestice nu au evoluat de-a lungul anilor pentru a fi în contact cu apa. Prin urmare, expunerea la aceasta le provoacă disconfort în diferite moduri. Unele dintre senzațiile de disconfort pe care le experimentează o felină atunci când este spălată sunt următoarele:
- Blana pisicilor nu este pregătită pentru a fi supusă îmbăierii (nu este rezistentă la apă), așa că se umezește rapid. Pentru felină, este ca și cum ne-am înfășura un prosop îmbibat de apă pe corp.
- Felinele pot detecta mirosurile pe care oamenii nu le pot și, prin urmare, sunt capabile să detecteze componentele chimice prezente în apă. Acest miros artificial și puțin cunoscut sperie felinele.
- Urechile pisicilor sunt supradimensionate în raport cu restul corpului lor. Acest lucru crește riscul ca apa să pătrundă în ele și să provoace infecții.
După cum putem vedea, pisicile pur și simplu nu sunt adaptate să intre în contact cu apa sau să înoate. Părul lor se umezește rapid, împiedicându-le mersul și mărindu-le greutatea corporală. În plus, urechile se umplu ușor cu apă, provocând o senzație foarte neplăcută animalului.
Ar trebui făcut baie pisicii?
Această întrebare este pusă adesea. Cel mai rapid răspuns este că nu este neaparat necesar, deoarece felina are grijă de propria igienă prin lins.
Chiar și așa, începând cu vârsta de un an ar fi bine să faceți baie pisicii la fiecare trei sau patru luni. Decolorarea blănii, aspectul gras și mirosul urât sunt semne clare că felina necesită un duș.
Există excepții de la regulă
Deși este adevărat că majoritatea pisicilor nu adoră expunerea la apă, există rase precum Maine Coon care au o blană mult mai rezistentă la apă și, prin urmare, nu trebuie ezitați să-i faceți o baie din când în când, dacă aveți o astfel de pisică.
Această adaptare este produsul selecției umane, dar nu este o caracteristică generală definitorie a speciei. Pisicile provin din medii aride și uscate, astfel încât contactul lor cu apa a fost foarte limitat, potrivit istoriei lor.
Așadar, țineți cont de aceste sfaturi dacă vreți ca pisica voastră să fie mereu fericită.