În ciuda faptului că avem de-a face cu o specie complet domesticită, câinii prezintă uneori comportamente moștenite de la strămoși. Îngroparea hranei este unul dintre ele.
V-ați întrebat vreodată de ce câinii își îngroapă mâncarea? Din punct de vedere antropic, acest lucru nu are prea mult sens, deoarece câinii domestici au întotdeauna hrană la dispoziție, lucru pe care cu siguranță „trebuie să-l știe”.
Motivul principal al acestui tip de comportament sunt trăsăturile vestigiale moștenite de la strămoși.
Despre domesticirea câinilor și despre strămoșii lor
Pentru a înțelege acest tip de comportament, este necesar să ne întoarcem la arborele filogenetic și la istoria evolutivă a câinelui domestic (Canis lupus familiaris).
Unele studii genetice au încercat să elucideze trecutul câinilor de astăzi. Spre surprinderea noastră, lupii și câinii domestici actuali sunt două grupuri monofiletice, adică clar diferite.
Aceasta înseamnă că, din punct de vedere genetic, câinele domestic nu se aseamănă cu nicio populație actuală de lupi și că strămoșul său (probabil un tip de lup din Pleistocen) a dispărut deja.
De ce este necesar să se limiteze acest tip de relație evolutivă? Ei bine, pentru a clarifica faptul că, în multe cazuri, atunci când analizăm comportamentele câinilor domestici nu este nevoie să ajungem la lup. În orice caz, ar fi necesar să se studieze caracteristicile strămoșului său, care deja a dispărut.
De ce câinii își îngroapă mâncarea?
Societatea American Kennel Club ne oferă răspunsul. Furnizarea de resurse este un comportament vestigial care răspunde unui habitat în care alimentele erau rare.
Acest termen este cunoscut în limba engleză sub numele de surplus kill (ceva de genul „ a ucide prea mult”) și este prezentat la multe mamifere, printre care se numără urșii polari, râsii, vulpile, orcele, coioții, ratonii și, desigur, câinele domestic.
Comportamentul de adunare a hranei a fost observat și la haitele sălbatice de lupi, în timp ce își îngroapă prada sub zăpadă, unde carnea este păstrată timp de zile până la săptămâni. Este un mecanism evolutiv ușor de înțeles, deoarece răspunde la o nevoie de hrană.
Este foarte interesant de știut că acest obicei de a îngropa excesul de alimente se manifestă și în funcție de rasa câinelui. De exemplu, câinii care sunt prin natura lor de vânătoare par a fi mai predispuși la vânătoare decât câinii dresați pentru acest sport.
Studiile arată că acest grup de vânători își dezvăluie tot mai mult „instinctul de pradă”, așa că este normal ca tendința de a ucide mai mult să fie mai evidentă.
Din acest motiv, câinii din rasele Dachshunds, Beagles, Basset Hounds și Schnauzer pitic sunt mai predispuși să sape gropi atunci când primesc o recompensă.
Animalele sătule pot depozita alimente pentru momentele în care hrana este mai puțină.
Ce să faceți în legătură cu acest comportament?
Desigur, încercarea de a reprima comportamentul vestigial înnăscut al câinelui nu are prea mult sens. Pentru a evita acest tip de comportament trebuie să-i distrageți atenția cu altceva.
De exemplu, puteți crea un spațiu pentru pături sau perne unde câinele își poate îngropa jucăriile și bunurile prețioase. O altă soluție ar fi să-i oferiți câinelui propria cutie de gunoi, pe care să o poată găuri fără să vă distrugă curtea.
Plictiseala poate fi, de asemenea, un factor important care condiționează acest comportament. Dacă voi vă veți stimula suficient câinele, este posibil ca acesta să nu fie nevoit să-și folosească partea cea mai instinctivă pentru a-și canaliza energia. Din acest motiv, jocurile sunt întotdeauna soluții bune la problemele de comportament.
În cele din urmă, este indicat, de asemenea, să nu dați oase și recompense câinilor sătui. Astfel, câinii nu vor considera aceste obiecte drept „hrană în exces”, iar dorința de a le îngropa în pământ se va reduce.
Un comportament moștenit, dar pozitiv
După cum am văzut, îngroparea hranei de către câini este un lucru normal și răspunde la o trăsătură evolutivă vestigială. Cu toate acestea, atâta timp cât nu devine o obsesie, împiedicarea câinelui de a-și evidenția instinctele de bază ar putea fi contraproductivă.
Este necesar să vă amintiți că prietenii voștri necuvântători trebuie să aibă parte de un mediu adecvat și de jocuri care le sporesc instinctele, cum ar fi activități care promovează simțul mirosului. Totodată, trebuie să permiteți câinelui să intre în contact cu „sinele” său ancestral, pentru ca acesta să fie fericit.