Tulburările de comportament la pisici se pot manifesta în mai multe moduri, de la agresivitate la scaunele atipice în diverse locuri.
Împărtășirea spațiului și rutinei cu o altă specie de animal este o experiență profundă și din care ființa umană are multe de învățat. Chiar și așa, atunci când vorbim despre feline, realizarea unei bune coexistențe este esențială pentru ca așa-numitele tulburări de comportament la pisici să nu apară.
În cele ce urmează vă vom oferi câteva informații despre caracterul pisicilor și tulburările de comportament care pot deriva din caracteristicile lor.
Cum sunt pisicile
Pisicile, ca toate speciile, au un caracter individualist și unic. Deși pot fi trasate câteva tendințe generale legate de specie, este important să cunoașteți bine felinele pentru a vă da seama când vă confruntați cu o tulburare de comportament.
În ciuda caracterului lor individualist, putem lua în considerare o serie de idei generale cu privire la comportamentul felinelor domestice. Aceste trăsături sunt de obicei comune:
Sunt animale solitare: de obicei își caută hrană singure. De asemenea, pisicile își marchează și se luptă pentru teritoriul lor. În sălbăticie, în mod normal se caută pentru procreere.
Sunt independente: acest lucru este adesea confundat cu faptul că sunt animale sălbatice și distante, dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Pur și simplu, dacă veți conviețui cu o pisică vă veți da seama că nu întotdeauna va dori să interacționeze cu voi sau că nu are nevoie de o anumită atenție atunci când vine vorba de satisfacerea nevoilor lor.
Sunt foarte curioase: în general, orice obiect nou va trezi interesul felinelor și vor căuta întotdeauna noi orizonturi atunci când lumea lor devine prea mică pentru ele. Acest lucru trebuie luat în considerare pentru a preveni stresul și anumite accidente.
Sunt alături de noi de mulți ani: relația cu pisicile este foarte veche, astfel încât ambele specii se înțeleg aproape din instinct. Fiți atenți la ceea ce vedeți.
Pisicile și stresul
Coexistența unei pisici cu un om într-un mediu pregătit pentru acesta din urmă poate stresa felina. Este important să identificați care dintre acești stimuli pot stresa felina, deoarece pisicile sunt, în general, predispuse la stres atunci când oricare dintre componentele din mediul lor se schimbă.
Unele tulburări de comportament la pisici
În continuare, vă vom dezvălui cele mai frecvente tulburări de comportament la pisici. Sunt foarte multe, dar acestea sunt cele care provoacă cele mai multe vizite la medicul veterinar.
Scaune anormale
Suntem siguri că nu vă place când pisica își face nevoile sau urinează în afara litierei. Toți stăpânii de pisici s-au confruntat cu un astfel de accident, dar dacă analizați cu atenție, veți găsi întotdeauna un motiv de bază.
Dacă observați comportamente la pisică, cum ar fi defecarea sau urinarea în afara litierei sau în locuri specifice, acest lucru se poate datora mai multor factori:
Ceva din mediul vostru o stresează: poate că nu îi place nisipul din litieră sau este așezată într-un loc care o stresează. Pisica poate suferi acest stres din surse de zgomot, mirosuri puternice sau din cauza oricărui alt element care pentru un om nu este o problemă.
Teritorialitate: mai frecventă la masculii necastrați decât la alți indivizi, urinarea sau defecarea prin alte locuri poate avea ca scop marcarea teritoriului. De obicei, se întâmplă atunci când pisica simte că spațiul său a fost invadat, fie de om, fie de un alt animal introdus în casă. Anumite mirosuri pot afecta, de asemenea, acest instinct.
Probleme de sănătate: este posibil ca pisica să prezinte acest tipar din cauza unor probleme de sănătate – durere sau probleme renale, de exemplu. Cantitatea de urină, culoarea acesteia sau forma și / sau consistența scaunului sunt semne care trebuie luate în considerare atunci când se ia în considerare o tulburare organică.
Agresivitate
Agresivitatea sau comportamentul agonist la pisicile domestice pot avea multe cauze. În plus, este necesar să fiți pregătit ca stăpâni, deoarece se manifestă de obicei prin comportamente de atac, precum zgârierea sau pufnitul.
Comportamentul agresiv izolat nu trebuie confundat cu tulburarea de comportament. Ca orice alt animal, pisicile reacționează negativ la stimulii agonici, cum ar fi invazia teritoriului sau spațiul personal. Pentru a le evita, cel mai bine este să cunoașteți animalul pentru a-i respecta nevoile.
Aport anormal
Un aport alimentar excesiv, prea rapid sau chiar absența acestuia poate fi un semn al unor tulburări de comportament la pisici. Este important să se analizeze condițiile de mediu în care felina se hrănește, cum ar fi temperatura sau prezența altor animale.
Cantitatea de alimente în momentul hrănirii poate fi importantă și ea. De exemplu, dacă pisicii i-a fost foame la un moment dat în viața sa, este posibil să fi dezvoltat anxietate atunci când vine vorba de mâncare. Pe de altă parte, dacă este stresată de un factor extern sau de o boală, este posibil să nu mai mănânce.
Marcarea apartenenței prin zgârieturi
Trebuie făcută o distincție între comportamentul de ascuțire a unghiilor și marcarea teritorului prin intermediul zgârieturilor. Acesta din urmă este realizat ca o metodă informativă, mai degrabă decât agresivă, pentru a indica propria prezență a individului pe teritoriul său.
Când marcarea teritorială prin intermediul zgârieturilor se face în mod compulsiv, acest lucru poate fi un indiciu pentru unele dintre tulburările de comportament la pisici. S-ar putea deduce că pisica simte nevoia de a marca acele obiecte pe care le consideră proprii – și că nu dorește ca nimeni să le atingă – pentru că este stresată în ceea ce privește spațiul său personal.
Importanța cererii de ajutor pentru tulburările de comportament la pisici
Cunoașterea felinei domestice este esențială pentru a ști cum să distingeți ceea ce este normal și ce poate indica faptul că există o tulburare de comportament la pisici. Cu toate acestea, dacă încercările de a remedia aceste comportamente nu dau rezultate, este timpul să mergeți la medicul veterinar.