Cauzele ale bolii vitiligo la câini

Vitiligo la câini se caracterizează prin apariția de pete albicioase pe pielea animalului. Este pur și simplu o chestiune ce ține de estetică. Prin urmare, nu este necesar niciun tip de tratament.

Vitiligo la câini este o boală cronică autoimună care determină depigmentarea pielii animalului. Aceasta înseamnă că animalele care suferă de aceasta au pete atipice pe piele, de culoare mai deschisă decât restul corpului.

Această boală poate părea gravă dacă ținem cont de descriere, dar nimic nu este mai departe de adevăr. Este o patologie care afectează atât oamenii, cât și animalele, dar calitatea vieții celor afectați este exact aceeași cu cea a unei persoane sănătoase.

Această patologie este un „defect” pur estetic, deci nu este necesar niciun tratament sau niciun tip de intervenție. În cele ce urmează vă vom oferi mai multe detalii despre vitiligo în lumea canină.

Ce este vitiligo la câini?

După cum am spus anterior, este o boală care determină depigmentarea anumitor părți ale pielii animalului. Potrivit specialiștilor în medicină, amploarea acestor pete și viteza pierderii culorii sunt imprevizibile.

Melanocitele – așa cum sugerează și numele lor – sunt celule responsabile de producerea melaninei, un pigment negru care protejează ființele vii de radiațiile solare. La animalele cu vitiligo, aceste celule nu funcționează corect sau mor în secțiuni localizate, ceea ce produce decolorarea caracteristică a pielii câinelui.

Nu există date care să indice cât de frecventă este această boală la animalele de companie. Singurul lucru care a fost înregistrat până acum este că vitiligo corespunde cu 0,7% din bolile dermice la cai, o proporție foarte mică.

La om, prevalența vitiligo este între 0,2% și 2% din populație. Distribuția sa nu ține cont de etnii sau sexe.

Cauze

Atât la oameni, cât și la câini, cauzele vitiligo nu sunt pe deplin clare, dar experții sunt de acord că există o componentă genetică ridicată. Trebuie remarcat faptul că ceea ce se moștenește este predispoziția la boală și nu boala în sine, deci trebuie să existe un factor extern animalului care o declanșează.

Potrivit studiilor în domeniu, melanocitele animalului mor, având loc o moarte rapidă și fără precedent a celulelor. Unele dintre declanșatoarele acestui eveniment pot fi următoarele:

  • O tulburare imunitară în care celulele protectoare atacă melanocitele și le distrug;
  • O arsură solară;
  • Expunerea la produse chimice industriale;
  • Episoade stresante continue.

După cum putem vedea, ne confruntăm cu o boală multifactorială de o natură foarte puțin cunoscută. Deși vitiligo la câini nu provoacă disconfort animalului în niciun moment, este posibil să existe o tulburare autoimună care o declanșează.

Din acest motiv, un control medical general al animalului de companie este esențial în aceste cazuri.

În ciuda faptului că medicii veterinari pot prescrie suplimente precum vitamina C sau omega 3, realitatea este că recuperarea culorii în zonele depigmentate ale câinelui este o sarcină practic imposibilă. Deoarece este doar o problemă estetică, cea mai bună opțiune este să acceptăm câinele așa cum este și să-l iubim mereu necondiționat.

Problema raselor

Așa cum am spus anterior, vitiligo este legată de componenta genetică a animalului, deci nu trebuie să ne surprindă faptul că anumite rase sunt predispuse la o astfel de boală.

Rottweilerii, Golden Retrieverii, Labradorii aurii și câinii Husky Siberieni sunt câini cu cea mai mare probabilitate de a dezvolta vitiligo. Ciobăneștii belgieni Tervueren necesită o mențiune specială, deoarece reprezintă 50% din câinii cu vitiligo potrivit unor sondaje.

Între genetică și mediu

După cum am văzut, vitiligo la câini este o boală puțin studiată și cauzele sale nu au fost încă descrise. Deși predispoziția genetică este cunoscută, descoperirea factorului care declanșează depigmentarea locală este mult mai complicată.

În orice caz, dacă după o analiză veterinară sistemul imunitar al câinelui este în ordine, se poate spune că vitiligo nu este altceva decât o problemă estetică. Prin urmare, nu este necesar un tratament sau nu ar trebui căutat: cel mai bine este să acceptăm animalul așa cum este. Si bineînțeles să-l răsfățăm cu se cuvine numai cu bunătăți.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top