Agresivitatea redirecționată la pisici este unul dintre comportamentele feline care de obicei duc la abandonarea animalului. Totuși, acest lucru poate fi tratat cu îndrumări adecvate.
Agresivitatea redirecționată la pisici este definită ca o secvență violentă a felinei asociată cu o creștere a excitării, care are loc atunci când animalul nu este capabil să controleze stimulul care provoacă această senzație. Incapabil să-și canalizeze surplusul de energie, el o redirecționează sub forma unui atac asupra stăpânilor.
Este una dintre cele mai periculoase forme de agresiune felină asupra oamenilor, deoarece atacurile pot fi violente și imprevizibile. Totuși, dacă factorul declanșator al acestui comportament este descoperit și eliminat în mod eficient, prognosticul de recuperare al animalului poate fi favorabil.
Despre agresivitatea felină
Diverse studii arată că agresivitatea redirecționată la pisici este cea de-a doua cauză cea mai frecventă a consultațiilor în domeniul etologiei clinice, depășită doar de problemele privind tranzitul intestinal. Totuși, acest comportament conflictiv nu este singurul care poate apărea la pisici.
Se pare că 65% din atacuri apar între pisici, în timp ce restul de 35% sunt direcționate către oameni. Din acest ultim procent, aproape 80% dintre leziuni sunt suferite de membrii familiei care împart spațiul cu felina.
Agresivitatea la pisici poate fi împărțită în două tipuri diferite:
- De natură defensivă: pisica exprimă frica cu membrele întinse, cu spatele arcuit și coada ridicată în formă de U. Există, de asemenea, o piloerecție generalizată („păr la capăt”), pupilele se dilată și urechile sunt date pe spate;
- De natură ofensivă: în acest caz, felina demonstrează încredere. Aceasta se exprimă postural ( corpul este ținut în poziție verticală, are loc un contact vizual direct, iar urechile sunt ridicate).
După cum putem vedea, violența la feline poate proveni din nesiguranță și frică sau din nevoia de dominare și poziționare socială. Nu trebuie să uităm că agresivitatea la prădători precum pisicile este un comportament adaptativ și, prin urmare, într-un anumit fel natural.
Ce este agresivitatea redirecționată la pisici?
Odată ce am analizat generalitățile comportamentului violent la feline, este timpul să ne concentrăm asupra agresivității redirecționate. După cum am spus deja, este o canalizare greșită a energiei și a entuziasmului de către pisică.
Aceasta diferă de restul răspunsurilor agresive într-un mod relativ simplu, deoarece această variantă nu este precedată de piloerecție sau de pozițiile explicate anterior. În schimb, pisica ia o poziție de vânătoare înainte de a-și ataca stăpânul.
Acest atac are o bază simplă. Pisica nu are la dispoziție stimulul care generează acumularea de energie, așa că o eliberează asupra celei mai apropiate entități mobile prezente, adică stăpânul. Unii dintre acești stimuli pot fi următorii:
- Prezența unei alte pisici în casă, chiar dacă nu se află în câmpul vizual al felinei atacante;
- Prezența unor persoane necunoscute în aceeași cameră cu animalul;
- Zgomote puternice, cum ar fi sunete sau tonuri de apel;
- Transferul animalului într-un mediu nou.
Trebuie avut în vedere faptul că agresivitatea redirecționată trebuie să fie diferențiată de comportamentele violente organice. Aceste ultime atacuri asupra stăpânilor au loc atunci când animalul este rănit sau suferă de un anumit tip de patologie internă (artrită sau leziuni ale tractului urinar, de exemplu). Desigur, în aceste cazuri animalul își exprimă supărarea în singurul mod pe care îl știe.
Care este tratamentul corespunzător?
În primul rând, un diagnostic aprofundat este cheia succesului. Veterinarul va trebui să efectueze un examen medical amănunțit animalului, deoarece comportamentul irascibil al pisicii poate fi rezultatul unei boli, ceea ce ar exclude un caz de agresivitate redirecționată.
În cazul în care această neadaptare comportamentală este confirmată, boala poate fi tratată în moduri diferite, dar întotdeauna sub supravegherea unui etolog profesionist. Unele dintre măsurile generale de urmat sunt următoarele:
- Asigurarea schimbării mediului de acasă, astfel încât felina să își poată canaliza energia eficient pe tot parcursul zilei;
- Identificarea stimulului negativ care provoacă disconfort animalului și eliminarea completă din mediul său.
În cazurile severe, utilizarea ocazională a medicamentelor anxiolitice sau aplicarea de feromoni relaxanți în mediul animalului.
Desigur, cheia este identificarea cu precizie a stimulului care determină acumularea bruscă de energie. De aceea această patologie are un prognostic rezervat. Ea nu este deloc o sarcină simplă.
În cele din urmă, este necesar să subliniem că un animal de companie este o bucurie în casă, dar și o obligație morală pentru stăpân. În cazul în care lucrurile merg prost, darea spre adopție sau abandonul este un comportament condamnabil. Întotdeauna trebuie să vă adresați unui specialist înainte de a lua orice decizie.